Monday, October 8, 2012
De vei întreba pe cei de lângă tine:
- Care ar fi cel mai cumplit lucru care ţi s-ar putea întâmpla, sau cea mai mare dramă pe care ai putea-o gusta?
Mulţi vor răspunde astfel:
- Moartea ...
- O boală incurabilă ...
- Despărţirea de cel drag ...
Acestea sunt indiscutabil tragedii şi drame greu de închipuit ( şi mult, mult, mult mai greu de trăit ), ... dar totuşi, drama la superlativ este mai mare decât sfârşitul pământesc!
Pentru cei ce cred cu adevărat în Înviere, în Nemurirea sufletului şi în Viaţa Veşnică, moartea este numai o trecere în veşnicie, este un firesc al firii umane, zidită de Dumnezeu, după cum bine ştim, din trup material şi muritor şi suflet Nematerial şi Nemuritor.
De credem că: "Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le!", atunci să nu mai socotim acest sfârşit vremelnic a fi drama la superlativ a existenţei umane, pentru că, în realitate chiar nu este!
**********************************************
Drama la superlativ a existenţei umane este pierderea sufletului în străfundurile iadului, departe de Dumnezeu, scufundat în singurătate, întuneric şi deznădejde!
***********************************************
- De ce trebuie ca unii oameni să tracă prin aşa ceva?
- Unde mai este atunci Iubirea lui Dumnezeu?
- Coborârea unui suflet în iad este rezultatul alegerilor neinspirate făcute în timpul vieţii. Omul este înzestrat cu libertate de către Dumnezeu şi de aceea poate să aleagă.
Ştim cu toţii că:
Dumnezeu nu bagă pe nimeni cu forţa în rai.
şi că :
"Aşa cum îţi aşterni, aşa dormi!" ... deci ... Să luăm aminte, la ce fel de aşternut ne pregătim, ca nu cumva, mai târziu, să ajungem şi noi să gustăm drama umană la superlativ!
Subscribe to:
Posts (Atom)
